Fiat are in vedere un posibil acord de preluare cu constructorul german Opel

   Sa fie oare in stare directorul executiv al Fiat, Sergio Marchionne, sa preia in acelasi an doi mari constructori: Chrysler si  Opel, si sa dea lovitura pe o piata auto zbuciumata si nesigura? O fi exagerand asumandu-si un prea mare risc?
   Cu siguranta ca Marchionne forteaza putin nota,actionand pe doua directii, in incercarea de a perlua constructorul nr. 3 al Statel or Unite, Chrysler, si de asemenea, planuind un posibil acord cu  constructorul Opel. Miscarea este cu atat mai curajoasa cu cat Fiat se confrunta la ora actuala cu o brutala scadere a vanzarilor din primul trimestru al acestui an (inregistrand pierderi de cca 530 milioane de dolari).
Oficiali ai guvernului german au declarat saptamana trecuta ca Fiat a aratat interes in preluarea unei parti din uzinele Opel, cu sediul in orasul Russelsheim. De asemenea, se pare ca si Grupul canadian auto Magna International este interesat.
 
   Pe data de 23 aprilie 2009, Marchionne spunea: „nu am avut nici o discutie directa cu Opel.”, insa „daca apare o oportunitate, o vom analiza cu atentie”. Intentia Fiat este de a incheia cu Chrysler un acord, pana pe data de 30 aprilie, termen impus de guvernul american. Un asemenea acord devine din ce in ce mai dificil de realizat, cu atat mai mult cu cat sindicatele muncitorilor din uzinele Chrysler insista pentru conditii salariale mai generoase. Daca termenul limita este depasit fara a fi semnat un acord, Chrysler va fi fortat sa intre in faliment. Intr-un astfel de scenariu, Fiat are totusi sansa de a prelua cateva bucati mari din Chrysler, insa va trebui sa plateasca mai mult pentru ele. Directorul executiv Marchionne a declarat pe 23 aprilie ca prefera sa preia Chrysler in totalitate.
   O parte a analistilor de specialitate sunt de parere ca nici Superman de ar fi, Marchionne nu poate prelua Chrysler in intregime, si in acelasi timp, o buna parte din Opel.
   O alta parere, sustinuta de un oficial din industria auto, specialist in preluari si fuziuni, se bazeaza pe faptul ca Fiat nu ar fi atat de interesat de Opel si Vauxhall, ci doar etaleaza aceasta varianta, pentru a presa bancile si sindicatele muncitoresti americane, cu scopul de a obtine concesiile necesare incheierii acordului cu Chrysler.
   Punand pe tapet cifre si date tehnice, putem afirma urmatoarele:
Chrysler vinde ceva mai mult de 2 milioane de vehicule pe an;
Opel vinde aproximativ 1,45 milioane de vehicule pe an;
   Adaugand si cele 2,2 milioane autovehicule vandute de Fiat anul trecut,  vom obtine o suma de  peste 5,5 milioane de autovehicule vandute anual, ceea ce ar spori substantial profiturile si puterea comerciala a constructorului italian, crescandu-i competitivitatea.
   Astfel, peste noapte, Fiat ar fi putut sari, practic, de pe al noualea loc printre constructorii mondiali, pe un nesperat loc cinci, in spatele Toyota, GM, Volkswagen si Ford.
   Prin urmare, desi riscurile sunt mari, daca va reusi, Marchionne va primi un loc in istorie printre cei mai mari visionari ai industriei auto mondiale.